6 martie 2011..Tigari noi,copaci inmuguriti,soare,o noua zi de rutina.Sunt atatea ganduri care s'au adunat,iar acum trebuie sa gasesc o crapatura sa le las afara.In viata mea totul incepe haotic si se termina sec,fara ca apoi sa'mi dau seama unde a inceput totul.Am nevoie de o confirmare a sinelui,am nevoie sa stiu ca exist ca persoana.Detasarea totala de sine ma face sa'mi doresc un indiciu clar al prezentului.Observ clipa de clipa cum secunda urmatoare se transforma in trecut,devin obsedata de incertitudinea viitorului care se ascunde printre numere.
Nu'mi doresc nimic din ceea ce viata normala imi poate oferi.Trecand pe strada constientizez ca vreau totusi sa am cateva clipe care pot fi traite la nesfarsit fara a stii ca in urmatoarele momente se pot distruge.Reiau repid trecutul si incerc sa gasesc inceputul intregii experiente pe care o traiesc fara acordul emotiilor.
Durerea mainilor ma face sa simt,iar verdele vanatailor nu lasa ceea ce a fost sa fie uitat.Mi'am implinit scopul,am depasit numeroasele bariere,dar am ajuns in fata zidului rece.Deocamdata astept.Ce va fi ramane de vazut..Cuvintele se leaga intr'un mod ciudat,iar gandurile imi capata in fiecare moment o maturitate nedorita..
