Mi'e greu sa suport consecintele fricii mele ..de ce mi'e teama?De ce nu pot sa fac nimic..de ce privesc intotdeauna cum totul se prabuseste pe langa mine?De ce sunt martorul propriei distrugeri..De ce odata cu caderea mea ii trag si pe cei la care tin dupa mine?...De ce trebuie ei sa simta durerea pe care o simt eu ?De ce fericirea mea depinde de ei si salvarea mea de ajutorul lor?
Tipete,priviri ale disperarii,semne care arata spre uciderea fiintei mele..stiu totul..simt aerul mortii..ating ceata neagra care imi ineaca plamanii,..imi acopera trupul rece de amaraciune,il ascunde,printre imagini sumbre..in fata mi se deruleaza un film al trairii..al realizarilor mele..sute de intrebari imi ineaca rationalul, nu mai lasa loc decat de sentiment..de tristete,regret,..inutilitate..
Simt acum ca e prea tarziu sa mai fac ceva..nu e ca si cum as trage de niste sfori sa'mi ridic moralul...nu e atat de usor..am pierdut un prieten..mi'am pierdut viata..mi'am pierdut ultima farama de fericire..E prea greu sa traiesc in amintiri..ma pierd printre dependente sperand ca in ele voi gasi ceea ce am pierdut...insa nu e asa..In fiecare secunda simt la un loc durerile a zeci de oameni..teama unei multimi de indivizi aflata in frigul ploii si intunericului...sunt un esec..ma pedepsec pentru fiecare greseala ..ma acuz..ma simt vinovata pentru vorbe mincinoase,pentru cel mai marunt detaliu al vietii.
Nu mai sunt ceea ce am fost si nu voi mai fi..nu mai am liniste..poate ca nu voi avea...,nu mai am scop,drum,putere..vis..da..puterea de a visa..
"Where did I go wrong, I lost a friend"
