O frica impecabila care atinge colturi luminate pana ieri...ieri..sambata..joi..pana joi as fi zis ca nu are sens,mi'as fi spulberat si ultimul graunte de convingere numai sa aflu un simplu sens..unul..iar apoi as fi putut sa inchid ochii,sa uit,sa tac,sa ma mint pentru totdeauna...insa acum e altceva,de fapt e cu totul altceva odata cu trecerea acelor ore...
Simplitatea lucrurilor din ziua aceea m'au bulversat,mi'au dat rost,m'au delimitat de complex...m'au trezit spiritual,m'au lasat prada unui sentiment confuz,..unei singure intrebari care le atinge separat pe toate celelalte.
E pana la urma lupta unui singur om impotriva necunoscutului semne,cuvinte,numere,...in niciun caz simple coincidente...
E greu..sunt sentimente violente care ataca orice incercare de a uita capatul..in fine..inceputul..e totuna.
In mine traieste neajusul de a ma fi nascut,de a avea o viata..ce rost au toate fara sa inteleg...23.11.356.784.11256.954783...un gol imens...
.....Avusesem in gand sa scriu despre o zi minunata,poate una dintre cele mai minunate din cate am trait,..o zi simpla,rece,plina de sentimente ciudate...cu multe coincidente..dar o zi frumoasa..insa cuvintele distrug uneori mii de ganduri,ori le transforma poate in ceea ce nici macar nu stim ca ascundem in suflet...
Mainile inghetate imi dadeau bizar confirmarea umanului,o durere care aducea zambet in esenta sa era.. dupa mult timp o durere primita fara tristete.
Mese vechi,..scaune goale,bani putini..persoanele perfecte care inteleg fara explicatie..In acele clipe aveam mii de ganduri,as fi vrut sa scriu,pentru ca stiam ca numai si cateva ore le'ar fi dizolvat usor..apoi le'ar fi lasat sa se scurga printre amintiri date uitarii,dar mainile,confirmarile,imi erau reci,insuportabil de dureroase,tremurande,..slabite.Privindu'le era ca si cum ma priveam pe mine..incalzindu'le deasupra cafelei fara niciun efect,ele au ramas reci,tinandu'mi pumnii stransi,fara o putere oarecare,au ramas slabite in durere.
E absurd cand ma gandesc ce e fericirea pentru mine..o cafea,un loc oarecare,trei persoane..ce simplitate frumoasa,ce gand minunat...In acele timpuri stravechi lucrurile aveau frumusetea distinctiva prin simplitate,niciun complex nu putea sa distruga armonia dintre elemente...nimic.Odata cu primul raspuns a venit urmatoarea intrebare,iar dupa ea altele care au construit lumea de astazi,rutina mizerabila,confuzia,o lume a inteligibilului,a abisului...
"Lucrurile absurde au pentru sine cel mai sigur inteles.."
