" Oh cat de simplu devine totul.E atata lupta fara inteles..raman doar cu rani,trec intr'o alta unitate,lipesc clipe de minciuna peste adevar..ce mai conteaza,ma aleg mereu cu o inclestare din dinti,un pumn in zid,doi,trei,pana ce furia dispare sau se afunda in adancuri.
Au inceput iarasi noptile de zbucium,de disperare nebuna..si tocmai cand credeam ca le'am uitat.Sunt un om puternic,mi'am zis'o de multe ori,cu toate ca nu am avut niciodata puterea sa'mi rostesc aceste cuvinte.Dar sunt..am fost..de cele mai multe ori sunt..
Cat de greu imi e sa plang din nou in colturi necunoscute,unghere ale nevazutului..sa strig in cugetul unui suflet inutil.
Astazi am trait multe sentimente..m'am simtit mintita, tradata, iubita, nesemnificativa...am avut pret de cateva ore certitudinea ca nu exist,ca eu ca trup,ca minte,devin odata cu fiecare strop de ploaie o parte a regretului meu,a unui spatiu fara rost.
Zeci de imagini ce ma surprind ieri.Oh.Nimic nu ma mai poate scoate din frica,din tremurul zilnic,am facut un pas gresit,iar acum trebuie sa platesc cu echilibrul meu...trebuie sa cad unde am mai cazut..si asta e greu..ca stiu unde ajung.Durere.
In jurul meu totul se contopeste in intuneric,alaturi de mine traiesc oameni in prefacatoria unei boli imaginare,in mintea mea iau nastere goluri de memorie si incep sa uit..de ei,de mine,de lume,de cuvinte,de placeri si ras,dar nu si de durere.
Cu ea traiesc.Unde ma uit durere.Unde calc,rupturi din minte din care se infrupta durerea...un carnagiu..
Ma doare..ma doare si acum,dar e durere,o ruptura din suflet,o parte din mine..
Cad oameni in zile de foc in ale noptilor gheare de sange..
Imi doresc sa fug acum de plansul ce nu'mi uda fata,vreau sa gasesc inaltul de la care sa cad fara simt ultimele clipe,ultimele ganduri,vreau sa ating fericirea fara sa calc peste mii de cadavre ale propriului trup..
